În anii trecuți în ziua de început de martie, vă povesteam despre felul în care, mai îndemânatic sau poate nu, dar întotdeauna cu bucurie, copii, seniori și colegi ai noștri cuprind fărâme de primăvară într-un mărțișor și încearcă să îndrepte în felul acesta un gând senin către dumneavoastră.
E greu să cuprindem în cuvinte felul în care se simte primăvara anul acesta la Sighetu Marmației, unul din punctele de afluire a refugiaților ucraineni. Am fi putut să așezăm în câteva rânduri aici, povestea unor clipe absolut cutremurătoare, cu niște prichindei în miezul evenimentelor, aflate de colegii noștri de la jurnaliștii din punctul de trecere de frontieră. Sau să vă arătăm o mamă cu copilași care încă nu au deprins să facă primii pași. Mamă care nu s-a desprins încă de amintirea vie a ororilor trăite în Kiev. Sau...
Dar nu astă e rostul nostru. O să vă povestim despre oamenii frumoși de la Direcția de Asistență Socială Sighetu Marmației. Mobilizați exemplar din clipa în care zgomotul de arme a înlocuit râsetele copiilor și a început exodul a mii și mii de oameni, lăsând alte mii și mii de oameni dragi lor în urmă. Doamnelor de acolo am reușit să le smulgem un zâmbet, într-unul din rarele momente de pauză, oferindu-le un mărțișor meșterit de copii din serviciile noastre. Niște copii din sectorul 6, meșterind un mărțișor de forma unei ființe galben albastru, cu gândul la niște copii rătăcind în disperare.
Despre niște tineri fenomenali de la Liceul Industrial Sighetu Marmației, care au ajutat la descărcat și acum sortează produsele trimise de sute de oameni, din toate colțurile țării, ca și cum ar fi în miezul unui eveniment la care au fost chemați de cine știe ce influencer drag lor. Adică punând suflet.
O să pomenim solidaritatea exemplară de care au dat dovadă sute de oameni simpli din Maramureș, proprietari de afaceri din zona turismului, reprezentanți ai cultelor religioase, care îi găzduiesc pe cei greu încercați care trec granița din Ucraina.
De ce facem asta? Pentru că mai trebuie să pomenim pe cineva. Pe oamenii cu suflet mare, care ați donat la Magazinul Caritabil Social Xchange din Sectorul 6. Ne-ar bucura dincolo de vorbe să știm că știți că produsele donate de dumneavoastră au ajuns la mama aceea din Kiev. Că altele vor ajunge la alte familii care beneficiază de găzduire dar au nevoie de cele de trebuință imediată, sau în tabăra de refugiați în curs de amenajare pe unul din stadioanele municipale.
Și mai avem pe cineva de pomenit. Poate mai mult decât pe oricine altcineva. Pe cei care trăiesc în clipele astea un fel de stare de refugiu în propria lor țară. Care răspund terorii zgomotului de șenile de tanc și explozii de rachete, cu acel ceva pe care doar crezul în tine, în dreptate și în cei dragi ți-l poate da.
O parte din donațiile dumneavoastră, prin grija colegilor și prietenilor noștri de la Sighetu Marmației, vor ajunge exact acolo, unde nevoia de ele devine definiția exemplară a ideii de a fi solidari. În zona Ivano Frankivsk sau Mukachevo. Iar nevoia, aici, în punctele de aflux ale refugiaților dar mai ales acolo, în mijlocul unui infern greu de înțeles, rămâne.
E nevoie de produse alimentare neperisabile, mai ales conserve și lapte praf. De produse de igienă precum săpun și șampon. de pături și saci de dormit. De produse sanitare și de medicamente de primă necesitate precum truse de prim ajutor, comprese sterile, feșe, alcool sanitar, dezinfectanți, seringi, apă oxigenată, medicamente antipiretice, antiinflamatorii, analgezice. Da, sună cumplit. Pentru că așa e războiul și toate suferințele pe care le aduce. De aceea vă chemăm să continuăm. Să fim solidari cu mamele și copiii care ajung în țara noastră. Dar și cu cei din epicentrul suferinței - Ucraina.